You are currently browsing BobotzZz’s articles.

Anunțuri

Acest oras fascinant in care viata se scurge cu cel putin 2 viteze in plus fata de provincia din care venim, in care ai atatea feluri de a face cate ceva, insa nu si ocazii…

Pentru ca acest blog a fost „fabricat” pentru a tine stransa legatura intre anumiti oameni, o sa incerc de acum inainte sa nu-l mai las pe Mihaita singur si o sa mai postez cate ceva din cand in cand 😛

…sau un fel de NO COMMENT

…și anume Dacia Sandero (și Logan, „dar mai mult, putin” ca să ne citez și prezidentul aici :p) și mai ales limba română

…si mai urăște și comunismul, cu acesta din urmă având și noi, ca popor cateva divergențe în trecut, echipa Top Gear s-a decis să filmeze și „in the land of Choice” (aici probabil având un aport măricel si ministresa Udrea… „mulțumim doamna Udreaaaa”).

Așadar tema aleasă ar putea fi chiar Revoluția avută loc în țara noastră. În acest sens filmarile ar putea avea loc în București, Timișoara și de ce nu, chiar in Târgoviște, asa cum este relatat și pe blogul revistei afiliate emisiunii Top Gear. Astfel, după ce Stig însuși s-a plimbat prin București anul trecut, în cadrul festivităților avute loc cu ocazia curselor din cadrul formulei GT, se știe sigur că anul acesta întreaga echipă de filmare Top Gear se va deplasa la Casa Poporului (poate și de aceea au ales să viziteze și orașele care l-au dat jos pe Ceaușescu), pentru a testa trei mașinuțe foarte întalnite pe străzile capitalei (și anume Lamborghini, Ferrari și Aston Martin). Acest semi-eveniment, care observ ca e ținut cam secret, se poate să aiba loc chiar săptamâna viitoare, filmarile din București având loc in jurul datei de 22 septembrie.

Asadar I’m abroad ;-). Living in Ireland is like living in early kingdoms, so I like it very damn much :-P.

So, o sa incep cu plecatul d’acasa: exact cu o zi inainte de plecare m-am uitat la Knowing („Numere fatale” pe romaneste…), film in care se prabuseste un avion (in conditii de ploaie). Asadar m-am speriat ca naiba cand am vazut ca dupa o saptamana de soare si caldura,  a inceput o ploaie specifica Indiei in sezonul umed… A doua zi, m-am trezit la 3:30, pentru ca la aeroport trebuia sa ajung cu doua ore inaintea plecarii avionului… Ajuns in aeroport am trecut granita (destul de ciudat, ca practic eram in Bucuresti, ma rog…) si am ajuns in sala de asteptare – „no man’s land”. In avion, cam toti erau la primul zbor, asa ca plutea in atmosfera presurizata, de 11psi, un aer de entuziasm si usoara frica.

Zborul a fost super! Cum ne-am ridicat, in 5 minute am ajuns deasupra plafonului de nori, un peisaj cu adevarat feeric, mai ca aveam putin si asteptam sa vad cum zboara ingerii in raza noastra de vedere. Cum am iesit din Romania, norii au inceput sa dispara usor, usor si pe deasupra Germaniei (cred), se vedea clar Pamantului si a sa rotunzime continua. Muntii pareau niste coline mult prea verzi, spre deosebire de dealurile miortice galbene, pline de lanuri de grau, printre care serpuiau rauri usor maronii.

Asadar am avut parte de niste super piloti, pe timpul zborului n-am avut nici o problema majora, doar o mica durere de cap. Si am ajuns la Paris fara nici o problema. Aici se incheie primul episod din seria de peripetii prin care am trecut in aventura mea pe Insula 😛

Gata prieteni SUNT STUDENT, nu prea mândru de locul ocupat, dar având în vedere că-mi propusesem să-l ocup pe ultimul, e foarte bine. Acum sunt foarte fericit și-mi voi petrece vacanța (rămasă) la cele mai înalte niveluri.

Mulțumesc tuturor pentru susținere și BAFTĂ celor care mai au acest hop (numit admitere) de trecut.

Am trecut astăzi prin prima zi de admitere. După cum mă așteptam, am dat de tineri la fel (dacă nu, chiar mai) stresați decât mine. Parcă se auzeau în liniște bătaile a 50 de inimi, toate sincronizate la un ritm maximal. Toți aveam emoții, „ca la orice admitere”, mi-a precizat un tânăr aflat inițial în vecinătatea mea (până la un moment dat, când mi-a explicat Mihai că de fapt trebuie să-mi caut fața lipită pe bancă, o bancă aflată exact în partea cealaltă a salii 😛 ). În fine, intră în clasă o siluetă ținând în mână un plic gălbui; rostește o frază deja devenită tertip („aici sunt subiectele, sunt foarte ușoare, baftă”); dă plicul supravechetorilor și pleacă. Unul dintre aceștia (conf. dr. ing. Ghiță) desface plicul, moment în care o liniște parcă și mai apăsătoare decât cea dinainte, cuprinde sala. Țin să precizez că această liniște a fost păstrată până la sfârșit.
Se împart subiectele și totul decurge exact cum am fost deja obișnuiți până acum. Vreau însă să vă descriu exact gândurile mele, în momentul cel mai sensibil al examenului dat azi, de altfel și cel în care am dat greș: „…firar ele ale naibi de asimptote, deci am găsit una x=1, hmm, e prezentă cam în multe variante… acum ce? Ia să văd dacă pot să trag cu ochiul la fata asta din față. Oo, exact la exercițiul ăsta se chinuie și ea… x=1, hmm asta am gasit-o, alta: y=1, aha dada și asta e bună… bun deci x=1, y=1 perfect, este e-ul. Și totuși la b sunt astea două și mai este și y=-1, trebuie să fie o șmecherie…”. Mai departe m-am bazat pe niște cunoștințe nesigure și pe un noroc absent cu desăvârșire. Am avut 50% șanse să iau 10. N-a fost să fie (am luat 9,50), sper însă ca mâine norocul să fie cu mine în proporție de 100%. Adăugând și faptul că sunt foarte sigur pe cunoștințele mele de fizică, sper la un 10.

Am trecut astăzi prin prima zi de admitere. După cum mă așteptam, am dat de tineri la fel (dacă nu, chiar mai) stresați decât mine. Parcă se auzeau în liniște bătaile a 50 de inimi, toate sincronizate la un ritm maximal. Toți aveam emoții, „ca la orice altă admitere„, mi-a precizat un tânăr aflat inițial în vecinătatea mea (până la un moment dat, când mi-a explicat Mihai că de fapt trebuie să-mi caut fața lipită pe bancă, o bancă aflată exact în partea cealaltă a sălii 😛 ). În fine, intră în clasă o siluetă ținând în mână un plic gălbui; rostește o frază deja devenită tertip („aici sunt subiectele, sunt foarte ușoare, baftă”); dă plicul supravechetorilor și pleacă. Unul dintre aceștia (conf. dr. ing. Ghiță) desface plicul, moment în care o liniște parcă și mai apăsătoare decât cea dinainte, cuprinde sala. Țin să precizez că această liniște a fost păstrată până la sfârșit.

Se împart subiectele și totul decurge exact cum am fost deja obișnuiți până acum. Vreau însă să vă descriu exact gândurile mele, în momentul cel mai sensibil al examenului dat azi, de altfel și cel în care am dat greș: „…mama lor de asimptote, lua-le-ar dq. Deci am găsit una x=1, hmm, e prezentă cam în multe variante… acum ce? Ia să văd dacă pot să trag cu ochiul la fata asta din față. Oo, exact la exercițiul ăsta se chinuie și ea… x=1, hmm asta am gasit-o, alta: y=1, aha dada și asta e bună… bun deci x=1, y=1 perfect, este e-ul. Și totuși la b sunt astea două și mai este și y=-1, trebuie să fie o șmecherie…„. Mai departe m-am bazat pe niște cunoștințe nesigure și pe un noroc absent cu desăvârșire. Am avut 50% șanse să iau 10. N-a fost să fie (am luat 9,50), sper însă ca mâine norocul să fie cu mine în proporție de 100%. Adăugând și faptul că sunt foarte sigur pe cunoștințele mele de fizică, sper la un 10.

si inca o serie de poze

Succes la admitere tuturor !!!

absolvent

Dane, pregatește niște Sundays 😉 (marți/miercuri le dăm gata)

Azi am fost si eu la inscriere, asa ca am sa incerc niste impresii:

Poli m-a dezamagit. Hotii astia vor sa te descurajeze sa aplici la alte universitati, asa ca nu iti accepta decat diploma de bac IN ORIGINAL. Eu aveam la mine ‘jde mii de copii legalizate (legalizate, da? adica aprobate oficial, si deci, dpdv juridic, egale cu documentul original) si m-am chinuit cu tipii aia o juma de ora pana mi-au dat voie sa dau o declaratie cum ca -vezi Doamne- am sa duc originalul dupa ce sunt admis. Iar la final, secretara tot mi-a zis ironic: “Vezi, poate nu te inmatriculam.” ‘Ai nu zau? Si imi mai cereti si 5 lei pentru un dosar cu o foaie pe el, pe care tot eu o completez? Manciacas. Bine macar ca studentii voluntari au fost foarte de treaba si entuziasti. Si am nimerit cu un politehnist stelist la verificarea preinscrierii care isi petrecea timpul pe gsp.ro :D

ASEul, in schimb, m-a impresionat foarte placut. Oameni seriosi si civilizati, comportament ireprosabil din partea celor de acolo (o profa care se ocupa cu admiterea mi-a dat chiar cartea ei de vizita sa o contactez daca am intrebari), birocratie la fel de multa, dar mascata de preocuparea evidenta si fireasca a profilor si functionarilor pentru tine, posibilul student. Ce-i drept, n-a trebuit sa merg de la o cladire la alta cum avertiza Bogdan, dar chiar si asa, nu sunt departe (Moxa e la 10 minute de mers de Romana, ce naiba).

Pe scurt, astept cam sictirit examenele la Poli. Bafta tuturor si spor la inscrieri!

Si cateva imagini de la mine:

Două cuvinte caracterizează Politehnica (pentru mine) în momentul acesta: dezamăgire totală (clădiri vechi, rugină, săli mizere dotate prost și pe lângă astea, viitorii profesori…). See for yourself: