You are currently browsing the category archive for the ‘Admitere’ category.

…sau un fel de NO COMMENT

Anunțuri

Gata prieteni SUNT STUDENT, nu prea mândru de locul ocupat, dar având în vedere că-mi propusesem să-l ocup pe ultimul, e foarte bine. Acum sunt foarte fericit și-mi voi petrece vacanța (rămasă) la cele mai înalte niveluri.

Mulțumesc tuturor pentru susținere și BAFTĂ celor care mai au acest hop (numit admitere) de trecut.

Am trecut astăzi prin prima zi de admitere. După cum mă așteptam, am dat de tineri la fel (dacă nu, chiar mai) stresați decât mine. Parcă se auzeau în liniște bătaile a 50 de inimi, toate sincronizate la un ritm maximal. Toți aveam emoții, „ca la orice admitere”, mi-a precizat un tânăr aflat inițial în vecinătatea mea (până la un moment dat, când mi-a explicat Mihai că de fapt trebuie să-mi caut fața lipită pe bancă, o bancă aflată exact în partea cealaltă a salii 😛 ). În fine, intră în clasă o siluetă ținând în mână un plic gălbui; rostește o frază deja devenită tertip („aici sunt subiectele, sunt foarte ușoare, baftă”); dă plicul supravechetorilor și pleacă. Unul dintre aceștia (conf. dr. ing. Ghiță) desface plicul, moment în care o liniște parcă și mai apăsătoare decât cea dinainte, cuprinde sala. Țin să precizez că această liniște a fost păstrată până la sfârșit.
Se împart subiectele și totul decurge exact cum am fost deja obișnuiți până acum. Vreau însă să vă descriu exact gândurile mele, în momentul cel mai sensibil al examenului dat azi, de altfel și cel în care am dat greș: „…firar ele ale naibi de asimptote, deci am găsit una x=1, hmm, e prezentă cam în multe variante… acum ce? Ia să văd dacă pot să trag cu ochiul la fata asta din față. Oo, exact la exercițiul ăsta se chinuie și ea… x=1, hmm asta am gasit-o, alta: y=1, aha dada și asta e bună… bun deci x=1, y=1 perfect, este e-ul. Și totuși la b sunt astea două și mai este și y=-1, trebuie să fie o șmecherie…”. Mai departe m-am bazat pe niște cunoștințe nesigure și pe un noroc absent cu desăvârșire. Am avut 50% șanse să iau 10. N-a fost să fie (am luat 9,50), sper însă ca mâine norocul să fie cu mine în proporție de 100%. Adăugând și faptul că sunt foarte sigur pe cunoștințele mele de fizică, sper la un 10.

Am trecut astăzi prin prima zi de admitere. După cum mă așteptam, am dat de tineri la fel (dacă nu, chiar mai) stresați decât mine. Parcă se auzeau în liniște bătaile a 50 de inimi, toate sincronizate la un ritm maximal. Toți aveam emoții, „ca la orice altă admitere„, mi-a precizat un tânăr aflat inițial în vecinătatea mea (până la un moment dat, când mi-a explicat Mihai că de fapt trebuie să-mi caut fața lipită pe bancă, o bancă aflată exact în partea cealaltă a sălii 😛 ). În fine, intră în clasă o siluetă ținând în mână un plic gălbui; rostește o frază deja devenită tertip („aici sunt subiectele, sunt foarte ușoare, baftă”); dă plicul supravechetorilor și pleacă. Unul dintre aceștia (conf. dr. ing. Ghiță) desface plicul, moment în care o liniște parcă și mai apăsătoare decât cea dinainte, cuprinde sala. Țin să precizez că această liniște a fost păstrată până la sfârșit.

Se împart subiectele și totul decurge exact cum am fost deja obișnuiți până acum. Vreau însă să vă descriu exact gândurile mele, în momentul cel mai sensibil al examenului dat azi, de altfel și cel în care am dat greș: „…mama lor de asimptote, lua-le-ar dq. Deci am găsit una x=1, hmm, e prezentă cam în multe variante… acum ce? Ia să văd dacă pot să trag cu ochiul la fata asta din față. Oo, exact la exercițiul ăsta se chinuie și ea… x=1, hmm asta am gasit-o, alta: y=1, aha dada și asta e bună… bun deci x=1, y=1 perfect, este e-ul. Și totuși la b sunt astea două și mai este și y=-1, trebuie să fie o șmecherie…„. Mai departe m-am bazat pe niște cunoștințe nesigure și pe un noroc absent cu desăvârșire. Am avut 50% șanse să iau 10. N-a fost să fie (am luat 9,50), sper însă ca mâine norocul să fie cu mine în proporție de 100%. Adăugând și faptul că sunt foarte sigur pe cunoștințele mele de fizică, sper la un 10.

si inca o serie de poze

Succes la admitere tuturor !!!

absolvent

Dane, pregatește niște Sundays 😉 (marți/miercuri le dăm gata)

Azi am fost si eu la inscriere, asa ca am sa incerc niste impresii:

Poli m-a dezamagit. Hotii astia vor sa te descurajeze sa aplici la alte universitati, asa ca nu iti accepta decat diploma de bac IN ORIGINAL. Eu aveam la mine ‘jde mii de copii legalizate (legalizate, da? adica aprobate oficial, si deci, dpdv juridic, egale cu documentul original) si m-am chinuit cu tipii aia o juma de ora pana mi-au dat voie sa dau o declaratie cum ca -vezi Doamne- am sa duc originalul dupa ce sunt admis. Iar la final, secretara tot mi-a zis ironic: “Vezi, poate nu te inmatriculam.” ‘Ai nu zau? Si imi mai cereti si 5 lei pentru un dosar cu o foaie pe el, pe care tot eu o completez? Manciacas. Bine macar ca studentii voluntari au fost foarte de treaba si entuziasti. Si am nimerit cu un politehnist stelist la verificarea preinscrierii care isi petrecea timpul pe gsp.ro :D

ASEul, in schimb, m-a impresionat foarte placut. Oameni seriosi si civilizati, comportament ireprosabil din partea celor de acolo (o profa care se ocupa cu admiterea mi-a dat chiar cartea ei de vizita sa o contactez daca am intrebari), birocratie la fel de multa, dar mascata de preocuparea evidenta si fireasca a profilor si functionarilor pentru tine, posibilul student. Ce-i drept, n-a trebuit sa merg de la o cladire la alta cum avertiza Bogdan, dar chiar si asa, nu sunt departe (Moxa e la 10 minute de mers de Romana, ce naiba).

Pe scurt, astept cam sictirit examenele la Poli. Bafta tuturor si spor la inscrieri!

Si cateva imagini de la mine:

o săptămână până la admitere. mâine mă duc la Bucureşti să îmi depun dosarul. tocmai ce am terminat şi culegerea de economie – acum totul e în mâna sorţii. pot să spun foarte sincer că mi-e din ce în ce mai frică de examenul ce va să vină. cred că o să optez ceva gen Fabbv, Marketing, Management şi Comerţ. should be enough.

abia acum, când nu mai e  nimic de făcut, încep să realizez gravitatea acestui examen şi încep să regret tot timpul pierdut, toate golurile din pregătirea mea.  nimic nu mai mă mulţumeşte, citesc Patul lui Procust, dorm 3 ore pe noapte, beau prea multă cafea, fumez cât pot, îmi fac planuri inutile, visez cu ochii deschişi, mă rog. sunt trist deşi nu ar trebui să am niciun motiv pentru asta. nici să scriu nu mai pot. trec prin stări imposibil de transpus în cuvinte. alternez paranoia existenţială cu o detaşare prostească, cu un whatever absolut. Mi-am pierdut orice capacitate de autoanaliză… nu mai înţeleg nimic, nu fac decât să mă las dus de curent.

Restul aici

Două cuvinte caracterizează Politehnica (pentru mine) în momentul acesta: dezamăgire totală (clădiri vechi, rugină, săli mizere dotate prost și pe lângă astea, viitorii profesori…). See for yourself: